Din bucata mea de paine


Din bucata mea de paine

Am hranit un om si-un caine.

Omul, azi m-a parasit

Si s-a dus, n-a mai venit.

Cainele ma recunoaste,

Omul nu ma mai cunoaste.

 

Cainele mi-e ca un frate,

Ma pazeste cu dreptate.

Eu il bat, il scot afara;

Sare gardul, vine iara.

Latra zi si latra noapte,

Ma pazeste pan’ la moarte.

 

Omul rau si dusmanos,

Care iti vorbeste frumos,

Iti vorbeste-n fata bune,

Dar in spate da in tine.

Ce ai, omule, cu mine,

Ca nu-ti fac nici rau, nici bine ?

 

Cand am bani si o duc bine,

Toata lumea-i neam cu mine.

Cand n-am bani si o duc rau,

Nu mi-e neam nici neamul meu.

Si acum, te-ntreb pe tine:

Care-i om si care-i caine ?                                   

Vasile Militaru

Advertisements

SE ÎNTOARCE DUMNEZEU ÎN ROMÂNIA


Se-ntoarce Dumnezeu în România –
În țara Lui de care I-a fost dor…
Căci L-am chemat cu toții în agonia
Acelor ore când veni urgia,
Îngenunchiați, smeriți, sub tricolor.

Se-ntoarce-n țară Domnul, să ne spele
Și să ne-nvețe să trăim frumos.
Noi vrem un Dumnezeu de vremuri grele
Și-apoi să plece dincolo de stele
Că știm noi ce să facem aici jos.

Se-ntoarce-n țară Domnul cu Scriptura –
Ca să ne-nvețe viața de creștini;
Dar ateismul și nomenclatura
Și-au transformat subtil coloratura
Și -I împletesc din nou cununi de spini.

Cu darul de iubire și dreptate
Se-ntoarce Dumnezeul Preaînalt;
Să nu mai fie-n țară strâmbătate,
Nici comunism și nici securitate,
Să nu mai moară tineri pe asfalt.

Stă Dumnezeu la poartă, Romanie –
Dar cine Îi va spune: “bun venit !”?
La Parlament și la Președenție
Se-aprobă legi, se vrea democrație,
Dar, Numele Lui nu e pomenit.

Te cheamă Creatorul azi, nu mâine,
În ceasul de destin hotărâtor –
Să-ți frângă-n dar a învierii pâine;
Acum ori niciodată poți române
Să ai un Dumnezeu și-un viitor !

de  Petru Dugulescu

Bilantul si anul


Privește spre stânga,  milioane de oameni
Bulevardele pline, în fugă, gonesc.
Privește spre dreapta, din nou mii de oameni,
Ei toți aceștia, sant orbi, pribegesc.

E-o mică ’ntrebare, dar vai este tristul
Căci iadul se umple, milioane-n abis
Rânjește cel negru, dansează tot iadul
În lupta cu cerul, ei cred c–au învins

Iată că Domnul, te-ntreab’ azi creștine,
Tu care vezi, căci ai fost mântuit,
Vreau să arați ce trăiește în tine?
Hristos omul nou? sau tot tu – om de lut?

Poate tu zici, O Doamne ai milă …
lucreaza, salveaza o Doamne, Tu poți!
Lăsa-va El cerul, din slava-I divină,
Să ducă mesajul la cei păcătoși?

Mai vino-ți în fire, iubite creștine
Și scoalăte-n grabă, din banca ce-ai stat
Biserica-i sfantă, iar Duhul sfinți naște
Ești unul din sfinți, ori un Dima ‘nșelat?

Poetul striga în cântarea cu lupte,
Că sus, nu pe flori vei intra,
Ci snopi-adunați, strânși aicea in lume,
Hristos oglindind si prin tine lucra.

Acum când se-apropie, bilanțul de an
Stii, omul cu minte î-și număra pașii,
Privește in urma la snop, ori e-n lan?
Si zace in holde, caci tu hibernezi?

Pe băncile scolii, duminici intr-una
Mănânci, te îmbuibi și devii durduliu,
E timpul târziu, o revino-ti acuma!
Caci mâine eu-n veșnic amar, dar târziu.

Vezi, mintea cei fire, ea fire culege,
Aceasta e-o lege ce ține de veacuri,
Așterne-vei fire, din fire-i culege,
Lucra-vei spre cer, cu Isus vei domni.

Amin

Daniel Jurge

Scumpa mea, e graduarea ta


Cu ocazia graduarii Merinelei, am facut si eu un mic efort, compunand o mica poezioara in sala ceremoniei.

V-o redau si d-voastra, in ideea de a ne bucura impreuna de succesul ei.
 
 
Scumpa mea, e graduarea ta
Parcă visam ca să mai mergi la şcoală
Dup-acei doișpe ani după liceu
Deși credeam si te știam instare
Mă uit acum si tot mi-e greu să cred
Dac-ai fi fată la mămica-acasă
Ai fi ca alți student între școlanti
Dar țin sa-ți spun iubire inc-odată
Nevastă ești și totuși mai inveți
Uimirea-mi cea mai mare vin a-ți spune
Sunt laudele bine-ți meritate
Căci peste tot pe unde calci in viață
Rămin amprente, bine imprimate
Asociatul, l-ai trecut cu brio
La ambasada, “rescue plan” i-ai învăţat
Iar astăzi bachelorul, chiar mai bine
“Summa cum laude”, așa te-ai prezentat
Eşti printre cinci procente-n universitate
La noi zicea-nțelepții, “spuma școlii”
Si parcă nu-i deajuns, mai vreau a spune
Engleza-ți e a doua limba invațată
Dacă continui cum te văd acuma
Cu doua clase-n master deja terminate
La anu-ți voi compune inc-odată
Defapt, continuînd prezenta-mi poezioară
Dar pîn-atunci iubire binecuvintată
Să-ți de-a har Domnul ție, dar și mie
Si astfel fericiți alături prin iubire
Cu pașii siguri vom călca în viață
Parinții,  fratii, nepoțeii și cumnații
Îți laud-azi măreața-ți cumulare
Și peste toate eu mai voi a spune
Slăvit să fie Domnul Isus, Osanale-I
Compusă azi 5.7.10, in sala ceremoniei, univ. Wayne, Mi.Daniel Jurge

Ma tem si nu ma tem


Ma tem si nu ma tem, Oricit imi e de greu

Si ce cistig din “tem”? Nimic si vezi, ma tem.

De nu ma tem de loc, Sint un hai-hui pe glob

Deci uita iar ma tem! Ma tem si nu ma tem.

Ma tem si nu ma tem, Se tine de ce cred

“Ma tem”, sint om de jos, Si “nu ma tem”, de sus

Nu ma mai tem de jos, De ma-ncred in Hristos,

Ma tem de Sus, si-atunci, Eu umblu cu Isus.

Plângere mare ridic


Niciodată, niciodată
Nu voi ridica plângere
Împotriva patriei
Cum nu reproşez mamei
Că nu e mai frumoasă
Că n-are mai multe bogăţii
C-ar fi putut fi
Mai bună cu ai ei copii.
Nu voi ridica niciodată
Plângere la cer
Împotriva patriei ce mi-a fost dată.
Dar plângere mare ridic
Cu pumnii bătând
La porţile cerului sfânt
Împotriva ibovnicilor ei
Din Apus şi Răsărit.
Cu care m-a vitregit
De frumuseţea,
Înţelepciunea
Şi bunătatea ei.
Împotriva lor
Plângere mare ridic
La poarta cea cerească
Azi când din pricina lor
Părăsesc casa părintească!

Februarie 1985 – Când am luat drumul exilului
de Petru Lascău

http://lascaupetru.wordpress.com/poezie/