Despre vorbirea în limbi neînțelese


Pace voua, si daca I-mi permiteti printr-o intrebare intru clarificare sa continui si eu

1. Daca vorbim de 1 cor 2 :11 “În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului care este în el? Tot aşa, nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu, afară de Duhul lui Dumnezeu.”
sau de 1 cor 14:2 “În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege şi, cu duhul, el spune taine.”

In 1 cor 2:11 (eu inteleg ca) Pavel arata un contrast de vorbire si nici decum o progresie de vorbire. Vorbirea in intelepciunea lumii (filozofic) versus intelpciunea duhovniceasca. Pavel (chiar daca de data asta a fost o vorbire simpla) spune ca ea este singura prin care omul il poate cunoaste pe Dumnezeu. Intre aceasta si vorbirea lumeasca sau intelpciunea lumii nu trebuie sa fie nici un amestec, nu este nici o reconciliere intre ele.In 1 cor 1:17 ne arata diferenta de cunoastere a lui Dumnezeu,

2. Daca vorbim de vorbirea in alte limbi nedeslusite oamenilor 1 cor 14:2, (desi adesea se intampla sa fie intelese de cei de fata, ex. in FA cand apostolii rosteau lucruri minunate in limbile native ale oamenilor de fata Fa 2 cca 21 de limbi/dialecte)

Rom 8:26 este o lucrare a Duhului sfant de mijlocire prin fiinta noastra, pt. ce, pt. cine, cu ce scop?, o stie Domnul. In lipsa darurilor de descoperire si talmacire ele au loc, insa aceste mijlociri raman taine. Desigur acestea nu sant fara rost deoarece este o lucrare orchestrata de Duhul Domnului, asa alege Dumnezeu sa lucreze in unele cazuri, chiar daca noi nu intelegem sau vedem rezultatul pe loc. Nu de putine ori stiu despre cunostinta primita de persoana mijlocitoare ca Duhul mijlocea pentru biserica, personae sau grupuri din biserica.

1 cor 14:2 Duhul omului comunica cu Duhul lui Dumnezeu, el aici comunica taine si este subiectul glossolaliei in credincios.

Poate chiar nota de incheiere ar trebui adusa in discutie, deoarece dupa inoirea mintii facuta prin Duhul lui Dumnezeu are loc vizita Paracletului. De aici incolo depinde cresterea de care ne vorbeste exemplele de mai sus cu copii, adica cresterea pe acest nou taram al lucrarii Duhului Sfant in om cu toate darurile Lui.

Oricat de cunoscator si plin de cuvant ar fi omul, plin de puterea Duhului Sfant si prin manifestarea Darurilor Duhului Sfant el va fi net superior in productivitate spirituala sau effect in lumea spirituala; chiar daca el va fi de neinteles pentru multi care vor judeca doar cu mintea. Bineinteles sustin invatatura ap. Pavel, acestea toate cu randuiala ce se cuvine in biserica.

(scuze de spelling, folosesc wireless testatura)

Chibzuieli

Simplu spus, vorbirea este un act de comunicare între persoane. În timp ce comunicarea poate lua multe forme, comunicarea prin cuvânt este specifică doar persoanei.

Persoana, atât cea divină cât și cea umană, este prin definiție apofatică, adică, ceea ce este cu totul o persoană este un mister. O persoană nu este cunoscută cu adevărat decât în măsura în care se deschide și se dăruiește altora.  Când cuvântă, o persoană se dăruiește altora. Cuvântul vine din prisosul inimii, a spus Cristos.

Deși involuntar, dăruirea de noi înșine în cuvânt este un act de diferențiere de sine în trei entități de nedespărțit: persoana, duhul ei, și apoi cuvântul rostit.

Nu știu cum să definesc duhul, în fiecare persoană o mișcare lăuntrică îi dă capacitatea de a se diferenția în sine și a crea un alter ego, astfel încât o persoană stă de vorbă cu ea însăși. Duhul persoanei, care se…

View original post 828 more words