Pentru acesti gangsteri, nu conteaza forta ratiunii, ci doar ratiunea fortei.


Caveat: Obama, Basescu si Brzezinski versus Putin

by tismaneanu

Am urmarit cu maxima atentie declaratia presedintelui Barack Obama de astazi. Astfel am perceput eu ce a spus presedintele SUA: e limpede cine ii sustine pe asa-zisii separatisti. E limpede ce influenta colosala are Putin asupra lor. Sa nu disperam, totusi. Sa ne rugam de Putin sa fie rational. Macar in ultimul ceas. In fapt, Putin este rational, asemeni organizatiei din care provine (KGB). Adica isi urmareste diabolic (cum spunea azi premierul ucrainian) scopurile. Nu era rational, in propria-i matrice ideologica, sa zicem Himmler? Ori Ejov? Multi s-au imbatat cu iluzia ca Stalin era “rational”. Altii, tot multi, credeau ca Hitler este, in felul sau, “rational”. Pentru acesti gangsteri, nu politicieni, ne place sau nu sa o admitem, nu conteaza forta ratiunii, ci doar ratiunea fortei.

http://online.wsj.com/articles/obama-to-make-statement-on-ukraine-1405953434

http://www.contributors.ro/global-europa/de-la-andropov-la-putin-ultimul-spasm-al-unei-dictaturi-decrepite/

Am urmarit cu egala atentie declaratia presedintelui Traian Basescu, retin accentul pe implicarea Federatiei Ruse, condusa de Vladimir Putin, intr-o actiune terorista,. As numi-o una de piraterie cu consecinte asasine. Cand e vorba de 300 de vieti omenesti, putem spune ca este omor in masa. Deci o crima impotriva umanitatii. Daca lumea civilizata nu va da riposta cuventita acestie actiuni, Putin va continua, asemeni predecesorului sau, Adolf Hitler, sa blufeze si sa pluseze. Daca batausul de cartier nu este oprit la timp, intreaga zona se transforma in jungla. In cazul de fata, tinand cont de natura geopolitica a confruntarii, intreaga planeta.

Iata un fragment din ceea ce a spus presedintele Romaniei: “In opinia noastra, Federatia Rusa este partenerul acestor teroristi, prin actiunile pe care le intreprinde. Din pacate, Federatia Rusa este parte a conflictului, asa cum a fost parte a conflictului si a anexarii ilegale a Crimeii, acum este parte a conflictului din estul Ucrainei. In ceea ce priveste actul terorist, care a dus la uciderea celor 298 de oameni, aflati la bordul Malaysia Airlines MH17, responsabilitatea, in urma analizei si a infomatiilor pe care le avem, responsabilitatea apartine, in mod direct, gruparii teroriste din estul Ucrainei care a executat lovitura asupra aeronavei malaysiene.”

http://www.hotnews.ro/stiri-esential-17718342-traian-basescu-sustine-declaratii-presa-ora-19-00.htm

Respectat politolog si fost consilier de securitate nationala in timpul Administratiei Carter, Zbigniew Brzezinski identifica pericolul cel mare: pasivitatea in raport cu Putin si capitulationismul fata de consecintele doctrinei Putin vor transforma Europa intr-un satelit al Moscovei. Rusia a declansat noul razboi Rece, constata autorul clasicei lucrari “The Soviet Bloc”. Ma grabesc sa adaug ca politica strutului inasemenea situatii de criza globala nu serveste la nimic. Dimpotriva, ea permite briganzilor sa-si intareasca arsenalul de arme si minciuni.

http://adevarul.ro/international/europa/marele-geopolitician-brzezinski-avertizeaza-europa-deveni-satelitul-rusiei-liderii-ue-nu-iau-masuri-1_53cd0d180d133766a89ed47d/index.html

Cum imi scrie un bun prieten plecand de la speech-ul lui Barack Obama: “Dar totul depinde de ratiunea lui Putin: daca Putin mai pastreaza un pic de ratiune, iar complexul militar-securistic rus nu e cu totul isterizat de nationalism si insetat de revansa si singe, atunci mai avem o sansa. Dar iarasi am ajuns in situatia de a ne ruga lui Dumnezeu ca agresorul sa mai aiba un pic de ratiune. Exact ca in 1938!”

La ora actuala, Occidentul are nevoie de un Winston Churchill. Sa speram ca liderii NATO vor gasi resursele psihologice si morale cerute de un asemenea status.

http://www.frontpagemag.com/2014/vladimir-tismaneanu/czar-putkas-imperial-delusions/

http://www.hotnews.ro/stiri-international-17720232-expozitie-organizata-moscova-marcheaza-centenarul-lui-iuri-andropov-fostul-sef-kgb.htm

Partidul, Securitatea si tovarasul Bobu ca tip uman


Ne mai miram atunci de linistea tov Iliescu?

Citez din finalul unui articol despre Emil Bobu pe care l-am scris tot ieri. Cred ca este o completare utila la cele scrise pe “Contributors”: “Nu exagerez in niciun fel afirmand ca, odata cu Ceausescu, bizantinismul a triumfat in cultura politica a comunismului romanesc: intrigile, eliminarea dusmanilor prin intermediul unor conspiratii de culise, incurajarea gandirii dedublate (doublethink) si discursul paralel, demagogia ca patologie nationala, dispretul pentru autenticele preocupari etice, manipularea si delatiunea, toate aceste caracteristici ale unei directii din mostenirea Imperiului de la Rasarit, recuperate si impuse de catre Stalin, au fost imbratisate de Ceausescu si si-au atins apogeul in travestiul care a fost cultul personalitatii sale. Membrii aparatului de partid erau uneori deranjati de tot acest carnaval, dar nu puteau decat sa se bucure de efectele psihologice ale cultului, in special de cauterizarea oricarei gandiri critice. Ei nu trebuiau decat sa asculte orbeste indicatiile conducatorului si, atat timp cat…

View original post 293 more words

Netanyahu – Exemplu de lider


Felicitari d-le Netanyahu

“… masura sistarii alimentarii cu apa si electricitate a Fasiei Gaza, justificand ca este o sanctiune pe care si alte state o aplica in caz de conflict militar. ‘Nu putem face ce a facut Rusia in Israel’, a contracarat Benjamin Netanyahu.”
Un lider model care i-si apara tara, Israelul, in timp ce se ingrijeste si de aprovizionarea Palestinei care consuma din ce primesc via Israel.

http://www.ziare.com/international/israel/un-nou-razboi-in-israel-5-explozii-la-ierusalim-netanyahu-nu-putem-vorbi-de-o-incetare-a-focului-1310447

Final de epoca pentru varan pe Deutsche Welle.


Deutsche Welle: Final de epoca pentru varan

Se va sfarsi tenebrosul ev marca Dan Voiculescu? Se vor putea demantela retelele securisto-oligarhice din fostul univers comunist care pun democratia in pericol? Condamnarea lui definitiva ar putea declansa o revolutie.

Nu doar puterea piciorului unui fotbalist ca Thomas Muller este mare. Net mai mare e cea a cuvantului. Care, cand nu e bine rostit si rostuit ii va lasa scaldati in lacrimi chiar si pe niste luptatori de elita, precum fotbalistii brazilieni. Antrenorul lor n-a reusit sa-i pregateasca psihologic sa faca fata momentelor mai dure ale vietii, scrie Deutsche Welle.

Imensa, de pilda, s-a dovedit si forta vorbelor dulci rostite de sarpe intru ademenirea in pacat a Evei. Nu mai putin puternic e impactul cuvantului in patania lui Valaam, proorocul antisemit care, in pofida Providentei, ar fi vrut cu tot dinadinsul sa-i blesteme pe evrei, dar a sfarsit prin a face voia Cerului, blagoslovindu-i. Decisiva lui binecuvantare prefigureaza epoca izbavirii mesianice.

Urgia lui Ponta – asaltul impotriva educatiei nationale


Chiar asa de jos domnilor?

Lui Victor Ponta si acolitilor sai le place sa se laude ca iau partea saracilor, oropsitilor, defavorizatilor. Cand distrug Legea Educatiei, se bat in piept ca o fac de dragul sarmanilor tineri care n-au reusit la bacalaureat.

Cand instituie regimul de satrapii pe viata pentru rectori, se jura ca o fac de dragul valorii si al eficientei. In fapt, Victor Ponta si ministrii sai continua programul nefast al Ecaterinei Andronescu, adevarata tarina fesenist-pesedista a invatamantului din Romania. Demagogia lor este o variatiune pe temele demagogiei andronesciene.

Fostii ministri reformatori Mircea Miclea si Daniel Funeriu au demonstrat ca avem de-a face cu o intoarcere la cea mai dezastruoasa faza a invatamantului romanesc de dupa caderea regimului comunist. In locul unor frictiuni si polemici greu de inteles, dreapta romaneasca ar trebui sa faca din acest subiect o tema cruciala de campanie.

Cand spun ca Victor Ponta, cu al sau cinism fara…

View original post 484 more words

Centenar Coposu. Senoritate și cultură politică. Ah, poporul!


Nu trebuie niciodată să te iei după popor! Trebuie să încerci să îl iei pe el după tine.
Și dacă nu vine de la prima chemare, să aștepți chemîndu-l fără oprire, răbdător, crezînd fără ezitare în adevărul tău. Dacă ai dreptate, pînă la urmă va veni. Mai departe, nu tot ceea ce strigă poporul pe stradă exprimă voința lui reală. Doar instituțiile, adică permanențele, sînt acele produse ale unei națiuni care îi exprimă, consistent, voința. Principiile personale și instituțiile publice – iată ce trebuie să slujească un politician. Sînt multe asemenea lecții pe care Corneliu Coposu le-a dat în cei cinci ani în care a făcut politică în România după 1990.

Unii dintre cei care strigau ”Moarte lui Coposu” pe străzile nebune ale României primilor ani de după 1989 trăiesc și acum. Scenele de la prima Zi Națională de după comunism (1 decembrie 1990) îmi par și azi o rană deschisă pe obrazul țării. Vă amintiți? Coposu huiduit și fluierat, Petre Roman fericit! Convingerile oamenilor care, poate fără să-și dea seama de asta, prelungeau ura bloșevică și după comunism au evoluat ; dacă ar mai fi puși încă o dată în situația de atunci, știind ce știu astăzi, nu cred că acei oameni i-ar mai striga moartea. Cred că toți cei care îl detestau cu putere atunci admit, acum, că el a avut dreptate și nu ei. Vorbea despre poporul român cu delicatețe și cu responsabilitate, așa cum e cuviincios să vorbești despre poporul tău. Știa că febra trece și că istoria unei națiuni nu se clădește în eroare colectivă, oricît de votată ar fi acea eroare.

I s-a spus relativ repede Seniorul. Mi-amintesc că, deja în 1990, ziarele care îl simpatizau îi spuneau așa. Nu puteai să-i spui altfel. A fost ultimul idealist eficient din politica românească. Cu el, s-a stins definitiv o tradiție. Au urmat pragmaticii, adaptabilii, obraznicii, băieții cu ”strategii”, demagogii, devalizatorii bugetelor și speranțelor. A venit vremea marilor înjurături. Strigătele de pe străzile anilor 90 s-au mutat, amplificate, în studiourile televiziunilor 20 de ani mai tîrziu. Cum de a putut Coposu să rămînă fidel principiilor morale și, în același timp, să construiască un proiect politic capabil să cîștige alegerile? Ni se tot spune că moralitatea și eficiența electorală nu pot merge împreună. Și noi, inteligenții, credem. Peste timp, Corneliu Coposu ne-a arătat că se poate iar noi, proștii, ignorăm lecția lui.

Corneliu Coposu

Îmi amintesc: în toamna anului 1995 eram foarte tînăr asistent universitar la ASE și mergeam, într-o dimineață gri, cu autobuzul spre Romană. Pe vremea aceea, autobuzele cu trasee centrale erau ceva mai curate decît celelalte și aveau unele trăsături de modernitate, printre care și difuzoare încastrate în tavan prin care se auzea un post de radio oarecare. În plus, autobuzul era plin de călători care vorbeau între ei, așa că domina o rumoare amestecată din vorbele bucureștenilor și emisia veselă, tipic matinală, a unui cunoscut post de radio bcureștean. Autobuzul mergea agale, în trafic, pe Calea Dorobanților.

La un moment dat, s-a anunțat ora exactă. Știri. Prima, se referea la Corneliu Coposu care se afla internat în spital. Echipe multi-disciplinare de medici îl îngrijeau și aveau obiceiul de a face conferințe de presă de două ori pe zi, dimineața și seara, pentru a anunța evoluția sănătății pacientului. În momentul în care crainicul știrilor a anunțat că se dă legătura la spital pentru ultimele informații despre starea lui Corneliu Coposu, ca la un semn, conversațiile din autobuz au încetat și toată lumea s-a plasat într-o atentă ascultare. Veștile erau proaste, starea medicală a pacientului se înrăutățise. Alte știri. A mai durat ceva timp pînă cînd conversațiile s-au reînfiripat și obișnuita rumoară a ocupat din nou autobuzul. Am avut, atunci, percepția clară a ceea ce înseamnă o emoție colectivă și am avut, de asemenea, convingerea fermă că CDR va cîștiga alegerile. Ceva îmi spunea că acea emoție colectivă, probată elocvent cîteva luni mai tîrziu la funeraliile liderului țărănist, avea potențial electoral direct.

Mai important decît orice, Corneliu Coposu a fost purtătorul unei culturi politice alese, o cultură a democrației. Dacă la un Ion Rațiu, de pildă, reflexul democratic era explicabil prin experiența sa britanică, la Corneliu Coposu era un miracol. După 45 de ani de represiune, din care aproape 20 de temniță, Corneliu Coposu era un om de o cultură politică democratică impunătoare.

Dincolo de mediocritatea și imoralitatea politicienilor actuali, strigătoare la cer e lipsa lor de cultură. Și nu mă refer la cultura generală – cred că poți fi un politician devotat și eficient chiar dacă n-ai citit Platon sau Shakespeare, chiar dacă n-ai auzit de Piranesi ori de Victor Brauner. Prin cultură politică înțeleg interiorizarea unui fel de ”cult” instituțional care trebuie să fie fundamental pentru un politician. Patriotismul politic nu este nimic altceva decît respectul total pentru instituțiile națiunii tale. Poate că, în anii 90, pe mulți îi contraria Corneliu Coposu care vorbea despre popor cu convingerea că el îl slujește cu adevărat, în vreme ce poporul îl huiduia în piețe plasîndu-și afectele și voturile la Ion Iliescu. Dar acum putem înțelege lesne că nu era nimic contradictoriu: Coposu vorbea despre permanețele poporului său, despre ceea ce s-a instituționalizat deja din tradiția poporului, iar cei din stradă erau doar o trecătoare febră. Această lecție de eternitate mi se pare, cu adevărat, impunătoare. De fapt, poporul nu se poate sluji decît de la mare înălțime.

http://www.corneliu-coposu.ro/articol/index.php/4131-centenar-coposu-senoritate-si-cultura-politica-ah-poporul-/